Oameni buni, uneori prea facem tam-tam pe tema necazurile si neajunsurile vietii. E bine din cand in cand sa mai si multumiim cui se cuvine ca o traim. Oamenii care au trait pe vremea razboaielor si se temeau ca din clipa in clipa vor fi zburati de pe pamant, si cei care chiar s-au luptat in razboi, aceia ar fi indreptatiti sa fie suparatii suparatilor. In satul bunicilor traieste un om care a luptat in al doilea razboi mondial. Mi-a povestit ca impreuna cu altii, prizonieri fiind, erau obligati sa coseasca iarba pe camp. Mancarea le era servita odata in zi, si era apa chioara cu titlu de ciorba. Pentru a o ingrosa, isi bagau iarba cosita in buzunare (pe ascuns, bineinteles) si apoi o bagau in ciorba. Odata, mi-a povestit omul, iin timp ce cosea a dat cu coasa peste un cuib cu pui de pasare, care nu puteau sa zboare. I-a tras pe varful coasei, le-a scos matele si i-a mancat cruzi. A fost un adevarat festin! Si noua ne este greu, mai ales intr-o romanie in plina criza financiara, dar nu-i de pierit:)
Recomand ca din cand in cand sa faceti chestii nebunesti. Sa iesiti din rutina, sa schimbati frecventa si sa ascultati orice in afara de servici, facturi, rata la casa.
So..., name the place, i'll be there! bungee jumping? i don't care!
Super tare povestea, si cred ca sunt milioane de astfel de povestiri in sufletele celor trecuti prin razboaie
RăspundețiȘtergere